Tratoria il Calcio

Era seară când am intrat şi am fost condus la o masă din salonul pentru fumători; lume multă, dar nu înghesuială, mai nimeni nu fuma, aşa că ţigara mea de foi a fost binevenită în restaurantul italian.
Sunt obişnuit cu meniul bogat şi cu bucatele gătite atent, pe care le puteţi găsi în toate cele zece locuri ale “lanţului” (eu aş spune ale echipei, mai ales că doar un echipier mai lipseşte din squadra!), astfel că m-am uitat după noutăţi şi am dat peste friptură de iepure.

Până la urecheat aveam nevoie de o… introducere gentilă şi minestrone mi-a făcut cu ochiul irezistibil. Paharul de Chianti a venit repede, să zicem la fel ca o verticalizare milaneză şi am avut niţel timp să mă uit pe pereţi; alte nostalgii, mai apropiate, de vreme ce deasupra mea “New York Post” titra: “Hagi’s Choice. Romania beats Argentina and Columbia at W Cup ‘94”. Bine c-am trăit acele vremuri, altfel aş crede că n-am terminat cu copilăria…

Basta! Vine minestrone, aburindă, deasă, roşiatică, în farfurie; o simţeam cum ocupă toate spaţiile libere ale părăsitului meu stomac şi avea cu ce: fasole verde, ceapă, ardei gras, ţelină, morcov, roşii, pătrunjel, toate fierte italieneşte şi acţionând ca o adevărată echipă, fără reproş. A venit pauza. Ce m-o mai aştepta după? Păi… iepure, parcă aşa comandasem şi alături, la recomandarea lui… Chivu, care m-a servit perfect, am aşezat cartofi la cuptor şi salată de ardei copţi. Da, se “joacă” strict după regulament, fiindcă după 15 minute mi-e aşezată cu mâna, cum zic tiffossi, o farfurie mare cu ditamai porţia: trunchiul iepuraşului din care se ridicau firişoare bine mirositoare de abur, semn că tocmai părăsise, exact când trebuia, bietul, scorbura caldă a cuptorului şi nu greşise. Carnea fragedă se desfăcea după oase la orice atingere a tacâmurilor şi nu era nevoie decât de o plimbare prin sosul galben pastel, cu o consistenţă delicată, în care simţeam aromă de vânat, vin, unt pentru ca gura să fie inundată de savoare.

Cartofii erau tăiaţi în bucăţi măricele, simplu copţi şi, deşi după gustul meu, le-ar fi priit ceva rozmarin, probabil că mirosul acestuia era prea puternic pentru iepurele gătit astfel. Ardeii cărnoşi, roşii, bine copţi, cu măsline şi felii de roşii lângă adăugau consistenţă, alături de înţepătura oţetului, unei fripturi delicioase. Nu ocoliţi mica şiră a spinării cu o măduvă dulce şi albă!

Aşa, să-mi fie de bine! Ba nu! Vreau desert, al casei. Triunghiul avea straturi de blat aromat, şarlotă de ciocolată şi cremă de ness, iar pe farfuria din sticlă era un du-te-vino de cremă de ciocolată şi abia se aşternuse praf de zahăr. Să te lingi pe degete şi, dacă nu le-ai curăţat îndeajuns, să te speli la subsol, unde baia e curată şi spaţioasă. A trecut cam o oră jumate, sau 90 de minute şi e timpul să ies la aerul tare al nopţii de noiembrie, să-mi mai plimb, agale, amintirile…

Benjamin Franklin 1-3
Tel: 0732.528.140
Internet: www.trattoriailcalcio.ro.