Violeta

Domnule, mie-mi place omul om şi porcul de Crăciun. Ştiu că trăim vremuri în care minciuna ascunsă sub numele de marketing a devenit obişnuinţă, iar neseriozitatea e un mod de a fi, dar totuşi! Mă rog, aşa m-a învăţat pe mine bunica mea care, în mod cert, a trăit într-o altă perioadă (ţară etc.) decât bunica Violetei, cea cu bucătaria vintage. Când am citit întâia oară despre ce are de gând să facă m-am bucurat nespus: “călătorii de neuitat printre gusturi şi arome”, totul gătit sănătos, o atmosferă caldă, gustul autentic al mâncării de acasă.
M-am dus de îndată, apoi am revenit ca nu cumva să-mi fac o părere părtinitoare, căci bine ştim că s-ar putea într-o zi să nu fie totul ca la carte, dar asta nu înseamnă că asta e regula locului. Deci, am dat mai multe şanse Violetei, dar… Las la o parte interiorul care seamănă cu o cantină sărăcuţă, cu mese şi scaune metalice, cu mult plastic în jur. Bonus: mirosul persistent de felurite mâncăruri amestecate la tine în haine. Problema este că de fiecare dată m-am întrebat de ce este atât de prezentă bucătăria, a cărei vecinătate n-am simţit-o altfel, în afară de iz. De vreo două ori nu era nimeni la masă în afară de mine, iar toate caserolele cu de-ale gurii stăteau frumos în vitrină, demult făcute, aşa, ca la bunica ei acasă.

Că a mea n-avea vitrină, nici bruschete în meniu, shake de banane ori spumă de cafea cu mango. Trecând peste invidia sinceră ce mă cuprinde, trebuie să vă spun că în afară de o plăcintă, o supă de ceapă cu crutoane şi de pâinea de casă cu seminţe şi chimen nimic nu m-a făcut să-mi aduc aminte de vreo bunică. Aşa că am încercat şi un sufleu de conopidă (14 lei), care era cam înecăcios, şi friganele cam de multişor făcute (6,5 lei), altădată am luat budincă de ciuperci cu spanac, smântână, cartofi şi brânză şi neinspirat am fost (14 lei), pe urmă o porţie de vită cu ţelină, morcovi, ardei gras, castraveţi, ghimber, sos de soia şi tăiţei (21 lei) care era o tocană mai altfel, apoi un piept de pui la cuptor cu legume care semăna cu reţeta de la supermarketul bunicii din America (20 lei). Nu mai pun la socoteală că rar găseşti în galantar tot ce apare scris pe tăbliţă la Meniul zilei. De altele n-am mai avut îngăduinţă să mă ating, recunosc, nu de alta, dar mi-era teamă că mi se face dor de bunica mea şi eu nu o pot aduce atât de uşor înapoi, ca alţii. Săru-mâna pentru masă!